Ce este fizioterapia? autor Amalia Manea

 Fizioterapia este știința care are la bază partea fizică, respectiv elementele din fizică.

Ea studiază mecanismele prin care aceste elemente acționează asupra organismului uman, precum și utilizarea lor în scopul recuperării, tratării sau prevenirii anumitor afecțiuni.

Tipuri de terapii:

• Electroterapie
• Magnetoterapie
• Laserterapie
• Ultrasunet
• Terapie prin compresie

Electroterapia constă în stimularea țesuturilor cu ajutorul impulsurilor electrice. Aceasta este folosită în combaterea atrofiei musculare și creșterea tonusului muscular. De asemenea, ea mai poate fi folosită și în sindroamele dureroase determinate de contracturi musculare apărute în urma unor suprasolicitări fizice. Terapia are efect miorelaxant și decontracturant.

Magnetoterapia este o metodă alternativă. Aceasta este realizabilă prin intermediul magneților și acționează asupra corpului printr-un câmp magnetic static sau pulsatil.

 Laserterapia sau terapia cu LASER (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation) reprezintă amplificarea luminii de către emisia stimulată de radiații, având ca și fundație efectul benefic al acesteia asupra organismului. Energia luminoasă este absorbită, producând modificări benefice la nivel celular.

 Ultrasunetul presupune un micromasaj la nivel tisular, având la bază un efect anestezic asigurat prin încălzirea țesuturilor. El poate fi folosit și ca adjuvant al substanțelor active din creme, permițând o penetrare mai buna a stratului epitelial și facilitând pătrunderea acestora în organism.

Terapia prin compresie mecanică elimină inflamația aparută ca rezultat al unei suprasolictări sau a unui traumatism local. Reziduurile care au luat naștere în urma afecțiunilor prezentate sunt eliminate prin această terapie care facilitează drenajul limfatic din zona afectată. 

Toate aceste terapii ajută la regenerarea organismului prin intensificarea circulației sangvine, accelerarea procesul de vindecare al țesuturilor, scăderea inflamației concomitent cu reducerea durerii asociate acesteia și relaxarea musculaturii tensionate.

Fiecare terapie în parte este complementară și are specificitatea ei. Tratamentul complex poate să cuprindă 2-3 terapii (sau chiar pe toate), care se pot folosi în aceeași ședință în funcție de afecțiuni, persoană și particularitățile acestora.

Simptomatologia, în special cea dureroasă și inflamatorie se poate accentua ușor în primele ședințe, dat fiind faptul că aceste proceduri activează receptorii responsabili în reactivarea procesul de vindecare. În următoarele ședințe, această simptomatologie se va diminua complet.

În concluzie, evoluția recuperării este direct proporțională cu nivelul de vindecare al fiecărei persoane în parte. Scala recuperării variază de la ameliorare la vindecare completă.