Înotul este pentru toti, autor Marius Tuinea
Articol publicat in data de 08.05.2023
Autism şi retard...băiatul meu le are pe amândouă...a fost diagnosticat în urmă cu 2 ani. Viața părinților de copii cu astfel de probleme...este...specială, vă asigur!
Andreas al meu nu a mai ieşit din casă de 1 lună...şi nu dă semne că şi-ar dori acest lucru. "Este în lumea lui" (aşa cum se spune în limbajul autiştilor)...dar este fericit, vă asigur, din nou: zâmbeşte de dimineața şi până seara în fiecare zi...se joacă, facem exerciții cu el, cântă, se alintă. Habar nu are de ce se întâmplă în jurul lui.
Eu şi soția, în schimb, suntem trişti. De la statul în casă? Nu, nicidecum...ba din contră, suntem cei mai fericiți: nu am petrecut atât de mult timp împreună, niciodată. Clinica la care face terapie ABA s-a închis în urmă tot cu 1 luna...asta e problema!
Ne este teamă că va regresa...dar ce să facem? Restricțiile trebuie respectate!
Mă uit la tv, pe net...sunt tot feluri de păreri: ce să mâncăm, cum să ne întărim sistemul imunitar, ce trebuie să facem pentru a evita depresia, să scoatem copiii la aer afară sau nu etc.
Păi dacă astea sunt vremuri grele...vă pot explica cum arată lumea în care trăiesc părinții copiilor cu tot felul de handicapuri.
Predau înot de mai mulți ani; unul dintre elevii mei are 32 de ani...şi retard sever. Nerecuperabil, evident!
Şi îmi aduc aminte de discuția pe care am avut-o cu el:
- Ce îți place Andrei (nu este numele real) să faci cel mai mult? Îmi răspunde după 1 minut...1 minut:
- Să stau cu mami şi cu tati...
În concluzie, bucurați-vă de tot ceea ce vă înconjoară: bucurați-vă de fiecare răsărit al soarelui, bucurați-vă de cei dragi vouă, bucurați-vă că puteți traversa strada singuri...singuri! Unii nu au şansa asta.
Vă aştept la înot...pe toți. Sănătate multă vă doresc, că este mai bună decât toate!
