Solicitarile psihice in sport, autor Sergiu Deznan
Articol publicat in data de 08.09.2020
Este cunoscut faptul ca solicitarea face parte din viata, ca organismele vi se adapteaza la mediu printr-un proces de echilibrare si reechilibrare intre aceasta si propria fiinta. Personalitatea sportivului se va dezvolta, se va adapta si autoregla atat la solicitarile activitatii, desfasurata in mediul social, cat si la proprile scopuri si aspiratii.
Am vazut pana acum modul in care performanta sportiva este rezultatul unor factori care depind in cea mai mare parte de personalitatea sportivului si in mod deosebit de orientarea lui atitudinala, de motivatea sa pentru performanta.
Sportul de performanta este o activitate de limita a capacitatii psihice a individului, capacitate care se poate dezvolta si chiar maximiza prin coroborare unui numar foarte mare de factori, de exemplu la aptitudini, atitudini, antrenament, ambianta.
Prin solicitarea psihica intelegem masura in care intregul sistemul psihocomportamental este mobilizat pentru rezolvarea unei situatii, care se prezinta ca sarcina sau obligatie.
Reamintim aici ca sistemul psihic, personalitatea sportivului, prezinta un fond genetic important, un program de perfectabilitate a adaptarii la conditile realitatii. Pe de alta parte, pregatirea specific sportiva consta, in principal, din stimularea potentialului de adaptare si din formarea capacitatii de executie, dupa modele operationale care conduc la deprinderi si obisnuinte.
Ca situatie solicitanta regasim “spatiul” de actiune a sportivului este antrenamentul, concursul, deplasarile, cantonamentul, conditiile materiale si organizatorice ale acestora, relatiile cu altii si foarte important spatiul subiectiv-intern al aspiratilor.
De ce toate aceste si poate ca si altele, sunt solicitante pentru sportivi? Pentru ca pentru a se adapta, pentru a comunica cu ele este nevoie de energie si autocontrol, de munca, efort, atentie, orientare, planificare, evaluare, rezistenta la insucces. Sub aspect general este vorba de realizare unui echilibru bun intre personalitatea proprie si situatia solicitanta.
Constientizarea activitatii sportivilor
Principiul constientizari sau al constintei a formulat mai de mult in pedagogie ca principiu didactiv, relevand necesitatea intelegeri de catre elevi atat a ceea ce invata cat si a rostului invatarii. In zilele noastre, acest principiu a cuprins si adeziunea afectiva a elevului la actul si continutul invatarii, disponibilitatea pentru invatare, precum si efortul de insusire nu numai a continutului, ci si a strategiei de invatare.
Trecand la problemele sportului de performanta, ne dam usor seama de importanta “faptului constinta” in realizarea scopurilor specifice de pregatire si educare a sportivilor, de crestere a maiestriei lor, de depasire a rezultatelor obtinute.
Eficienta conduitei sportive, nivelul superior al rezultatelor din concurs sunt tot mai des si insistent opuse in relatie cu luciditatea, claritatea gandirii, capacitatea de anticipare, vigilenta, pe scurt cu gradul de constiinta pe care il are sportivul. Toate aceste sunt de astfel atributele unei personalitati superior dezvoltate.
In practica de toate zilele, lucrurile se realizeaza insa numai partial, atat din cauza dificultatilor obiective, pe care le intampina un astfel de program complex, cat si din cauze subiective, intre care pe primele locuri se afla necunoasterea sau lipsa de preocupare fata de aceasta problema.
De cele mai multe ori constientizarea se realizeaza partial, incomplet si nu pe directile cele mai importante. Evident ca nu poate fi vorba de neconstientizare, dar, limitat la problemel organizatorice sau materiale principiul este departe de a fi realizat.
Se pare de asemenea ca se acorda putina importanta si putin timp pentru discutiile individuale ale antrenorului cu sportivii, pentru redactarea jurnalelor de autocontrol, pentru stabilirea perspectivelor fiecarui sportiv si a programelor personale de autoperfectionare sau de armonizare a scopurilor individuale cu cele a le grupului.
Ceea ce trebuie retinut, in esenta, este faptul ca performanta sportiva nu poate fi obtinuta, fara stiinta. Domeniul sportului, ca si stiinta acestuia, are un caracter pluridisciplinat: - biologic, psihologic, pedagogic, sociologic, politic. Psihologia este o stiinta cu reale posibilitati de contributie la construirea performantelor sportive. Tot odata trebuie subliniat faptul ca ignorarea psihologiei limiteaza posibilitatea cresterii performantei sportive, conducand uneori la esec.
