Hidrokinetoterapia la copii si vârstnici, autor Andreea Cristea
Articol publicat in data de 08.09.2020
Spre deosebire de vremurile de mult apuse, atunci când copiii ieseau frecvent la joacă în aer liber – obisnuiau să meargă mult, să alerge, să sară, astăzi aceștia preponderent “abuzează” de mijloacele tehnologice informaționale, devenind sedentari. Această schimbare nu este de bun augur din perspectiva dezvoltării fizice armonioase, întrucât postura acestora are de suferit, cu probabilitatea crescută ca în anii maturității să apară modificări articulare structurale.
Înotul vine în ajutorarea parinților îngrijorați de buna dezvoltare a copiilor, acesta fiind o activitate recreativă, ce dezvoltă masa musculară, tonusul, putând fi utilizat și în profilaxia patologiilor musculo-scheletale.
Înotul reglează respirația, crește capacitatea pulmonară și rezistența la efort. În cazul copiilor, înotul echilibrează musculatura, ajutând în corecția deviațiilor coloanei în toate planurile. În cifoze este recomandat înotul pe spate, iar în scoliozele usoare, activarea musculaturii paravertebrale bilateral se va face prin stiluri de înot precum craul și bras, prin craul fiind influențată și rotația corpilor vertebrali care însoțește curburile coloanei în plan frontal.
Hidroterapia este benefică și varstnicilor, unde afecțiunile se cronicizează.
Pacientul vârstnic este sceptic în privința terapiilor, acesta traiește cu senzația că nimic nu-l mai poate ajuta, nimic nu-i mai poate aduce starea de bine. Prin exercițiile în apă, zonele de presiune de la nivel articular sunt degajate, articulațiile se readaptează mișcării, este îmbunătațită vascularizația atât la nivel local, cât și global, la nivelul întregului corp, tensiunea arterială și pulsul fiind stabilizate, atunci când există afecțiuni asociate.
Ştim că o dată cu înaintarea în vârstă, țesuturile își pierd din elasticitate, și aici ma refer la țesutul conjunctiv, care se regăsește peste tot în corp. Musculatura este învelită de țesut conjunctiv, iar atunci când acesta se rigidizează din lipsa miscării, sau chiar prin apariția fibrozei cauzate de inflamații persistente (apariția unui tesut dur, inextensibil), muschiul are o funcționalitate deficitară, limitat fiind de durere și nefiind capabil să lucreze pe toata lungimea sa, neputând astfel să pompeze sânge în tot organismul. Așadar, prin exercițiul în apă este îmbunătățită și circulația de întoarcere venoasă deficitară, întalnită deseori la vârsta a-3-a. Pacientul își recapătă ulterior încrederea în sine, fiindu-i redată independența funcțională de zi cu zi.
Urcatul și coborâtul treptelor ce în mod normal pare a fi pentru toata lumea lesne de realizat, pentru vârstnici devine un lucru dificil, poate chiar imposibil atunci cand afecțiunile cronice în stadii avansate își lasă amprenta.
Pacienții vârstnici diagnosticați cu boli reumatice (boli inflamatorii si artroză de diverse grade), precum și cei ce au suferit intervenții chirurgicale de protezare a șoldului sau a genunchiului, în apă vor realiza mișcări în limita durerii, ținandu-se cont de forma fizică de la momentul respectiv, dar și de factorul psihic (apariția temerii în viața pacientului o dată cu durerea, are ca și consecință limitarea mișcărilor de zi cu zi).
Precum vedem, beneficiile hidroterapiei le regăsim la orice vârstă, plecând de la bebeluși și până la vârste înaintate, dar ca-n orice lucru, este nevoie de perseverență și răbdare pentru ca rezultatele să apară.
