• Acasa
• Despre noi
• Servicii
• Evenimente
• Program aerobic
• Echipa noastra
• Tarife
• Galerie
• Articole
• Regulament
• Contact

La inceputul anului imi fixasem un obiectiv destul de ambitios pentru alergatorul de plat ce inca ma consider, si anume participarea la cat mai multe maratoane montane posibile pana in iulie, cand urma sa iau din nou startul la “bestia din Carpati” – Maraton 7500, aproape 100km cu 8000m diferenta de nivel pozitiva. Anul acesta urma sa iau in serios cursa care m-a pus la pamant anul trecut si deci toate competitiile montane erau gandite ca si antrenament. Asadar intr-un interval de 5 saptamani m-am bucurat de alergari in zone de poveste, cu peisaje care pur si simplu iti taie rasuflarea si de abia acum ii pot intelege cu adevarat pe cei care iubesc alergarea montana. Am inceput cu Brasov Maraton, am continuat cu Ecomaraton (Moieciu), Apuseni Maraton iar sfarsitul de saptamana trecut m-a gasit alergand in muntii Cernei, la Hercules Maraton (zona Baile Herculane).

Pentru cineva care nu iubeste acest sport este destul de greu sa inteleaga de ce ai porni la un drum de 400km cu masina ca sa alergi 45km pe munti. In apararea mea spun doar atat: sunt zone in tara asta care merita explorate si admirate iar daca in acelasi timp faci si ceea ce iti place, atunci drumul cu masina nu mai pare asa de lung  Recunosc ca in zona Baile Herculane am fost doar o singura data acum multi ani; prea multi ca sa imi aduc aminte foarte bine. Aveam in schimb acum ocazia sa ma bucur de peisajele din muntii Cernei in alergare 

Asadar alaturi de “colegul de suferinta” si prietenul Bogdan Mincinoiu, cu care formez echipa “Inima Copiilor” la Maraton 7500, am pornit catre Hercules Maraton – un ultim antrenament montan inainte de “marea nebunie din iulie”. Bogdan mai alergase la aceasta cursa si ma asigurase ca n-o sa-mi para rau ca m-am inscris. Ajuns la a cincea editie, evenimentul a adunat la start aproximativ 500-600 de concurenti impartiti in doua probe: semimaraton (21km cu 1100m diferenta pozitiva de nivel) si maraton (45km cu 2400m diferenta de nivel pozitiva).

Ne-am cazat la Popasul Gorjanul, pe valea Cernei, la cativa kilometri in amonte de Baile Herculane, iar ziua dinaintea cursei a fost una de relaxare si de stat la povesti cu vecinii nostri de cazare, Bogdan Jurca – un pusti de 10 ani din Arad, care ne-a surprins placut spunandu-ne ca este la al saselea sau semimaraton, iar anul trecut a terminat Hercules cu o ora inaintea tatalui sau. Ne-a povestit apoi la ce concursuri a participat si cu bicicleta, cat de mult ii place sa inoate si ce rau ii pare ca din cauza varstei nu se poate inscrie inca la unele competitii. Pustiul vorbea cu atata pasiune despre lucrurile astea, incat ne-a fermecat pe toti pe loc si puteai sa iti dai seama din felul cum povesteste ca nu era impins de catre parinti sa faca asta. Intr-o lume in care multi copii de varsta lui nu se dezlipesc de tablete, telefoane sau calculatoare, Bogdan e pur si simplu altfel. Se bucura de natura, facand sport din placere si vorbeste cu pasiune despre asta. Nu pot sa nu spun jos palaria si pentru Tudor, tatal lui, care reprezinta probabil pentru Bogdan un model si care s-a apucat de alergare la 40 de ani.

A urmat ridicarea kitului de concurs, pasta party, participarea la sedinta tehnica si pregatirea echipamentului pentru a doua zi. Am avut placerea sa testez tricoul de triatlon de la CompresSport(multumesc Gianina) pentru ca pe 21 iunie, la Ironman Oradea, vroiam sa fac probele de bicicleta si alergare cu el. Stiam ca produsele CompresSport nu m-au dezamagit niciodata, insa inainte de o competitie importanta imi place sa testez atat ce tine de echipament dar si nutritie si hidratare. Motivul e unul simplu: n-ai vrea ca intr-o cursa de cateva ore sa te jeneze echipamentul sau sa te doara stomacul. Si cum a doua zi se anunta o zi foarte calduroasa (contrat primelor patru editii cand a plouat destul de tare), organizatorii ne-au indemnat sa avem cel putin un bidon cu apa la noi, chiar daca punctele de alimentare erau destul de multe si bine impartite pe traseu. Ultimele 3 maratoane montane am alergat cuSJ Ultra Vest, care este foarte utila in curse lungi, insa de data aceasta am hotarat sa nu mai car foarte mult dupa mine si sa imi iau un singur bidon de 0.5L de Isostar. Testasem aceasta varianta la Sugas Trail Race anul trecut si faptul ca fara sa imi dau seama il tinusem aproape toata cursa numai in mana dreapta, a avut ca rezultat ceva intinderi si contracturi musculare. De data aceasta trebuia doar sa fiu atent sa-l mai mut din cand in cand dintr-o mana in alta, in timpul alergarii.

Asadar echipamentul si nutritia pentru Hercules aratau cam asa:

- tricou de triatlon CompresSport (buzunarele de la spate pentru geluri – foarte utile)
- pantaloni de trail running CompresSport
- jambiere de compresie CompresSport UltraSilicone, speciale pentru alergarea montana (punctele de silicon din zona gleznei si tendonului lui Ahile preiau socurile, mai ales pe coborari)
- sosete de trail CompresSport
- incaltari Salomon S-Lab XT5
- cozoroc CompresSport si manseta CompresSport
- centura de prindere a numarului Ironman + compartiment pentru geluri
- bidon 0.5L cu Isostar
- 2 geluri sarate Isostar Sodium Energy Booster
- 2 geluri Isostar Energy Lemon
- 4 pastile de magneziu masticabil

Eram deci pregatit pentru 45 de kilometri de alergare prin muntii Cernei. O ultima poza inainte de final alaturi de prieteni, numaratoarea inversa si start ca din pusca, pentru ca primii 2 kilometri erau pe asfalt 

Traseul parasea apoi asfaltul, traversand Cerna pe un pod de lemn si desfasurandu-se in continuare integral pe drumuri forestiere si poteci montane. Incepe si primul urcus sustinut de aproape 700m diferenta de nivel pana la biserica din catunul de munte Dobraia. Apoi urcusul se mai domoleste si traseul continua pe curbe de nivel, cu mici suisuri si coborasuri pentru ca mai apoi sa urce mai pronuntat spre Poiana Lunga, kilometrul 10 al maratonului si aproximativ 1000m altitudine. Incepea deja sa fie foarte cald si ma intrebam daca imi va fi suficient bidonul de 0.5L pe care il umpleam la fiecare punct de hidratare. Ma simteam foarte bine insa, alergam usor si constant pe urcari si asteptam cu nerabdare coborarile si zonele de plat pentru a da drumul la picioare si a recupera din timpul pierdut pe urcarile sustinute.

A urmat coborarea de 4km spre catunul Bogaltin, unde era si un timp eliminatoriu intermediar de 4h. Din fericire am ajuns aici in aproximativ 2 ore, asadar nu era deloc rau. De aici incepea insa cea mai dificila portiune a maratonului: o urcare de aproximativ 1000m diferenta de nivel, intinsa pe vreo 7km pana la saua Ciumerna – punctul de maxima altitudine a traseului (1480m). Odata ajuns aici (kilometru 26) stiam ca partea cea mai grea a trecut si ca in principiu, traseul avea sa coboare pana la final. Bineinteles ca nu a fost numai coborare. Au mai fost si mici urcari, insa asta face deliciul curselor montane pana la urma 

Peisajele intalnite pe traseu ma faceau sa uit de oboseala sau durere si mai mult decat atat, ma incarcau pur si simplu cu energie. Ma simteam excelent, picioarele mergeau foarte bine, nici urma de crampe musculare, durerea de spate (mostenire din Sahara) era doar o amintire, asa incat alergam si ma bucuram. Kilometrul 32 ma gaseste deasupra vaii Cernei, in catunul Inelet, unde era si al doilea punct de timp intermediar eliminatoriu (7h30m) si unde eu ajunsesem in 4h45m. Din Inelet pana la sosire traseul se deruleaza pe o poteca ce brazdeaza valea Cernei de unde se puteau admira pe partea opusa, muntii Mehedinti. Ma uitam la ceas si timpul nu era rau deloc. Estimasem ca voi termina cursa putin undeva peste 6 ore.

Ultimii 5 kilometri ai maratonului sunt o coborare destul de abrupta de 650m diferenta de nivel, unde daca mai ai picioare, le poti folosi cu incredere pentru a mai recupera din timpul pierdut pe urcari. Din fericiregelurile de la Isostar si hidratarea constanta m-au ferit de surprize neplacute (crampe musculare)astfel incat am putut sa abordez ultima parte a traseului in viteza. Si e bine ca a fost in viteza pentru ca urmatorul episod poate ca s-ar fi desfasurat altfel daca alergam mai incet. Stiam ca zona este renumita pentru prezenta serpilor si mai ales a viperelor cu corn. Prinsese chiar gazda unde am stat un pui de vipera cu corn, in curte, chiar in ziua in care sosisem. Nu intalnisem niciunul pe traseu pana atunci insa pe ultima coborare aveam sa dau nas in nas cu un exemplar care statea in mijlocul potecii, pe o piatra si se incalzea la soare. Coborarea fiind abrupta, avand viteza si zarindu-l in ultimul moment, n-am mai avut timp sa-l ocolesc si am sarit peste. Probabil ca n-a avut timp sa reactioneze si astfel a ramas doar un episod, de povestit la “gura sobei” 

Mai aveam 2 kilometri pana la final si deja puteam sa aud cum organizatorii anuntau sosirea concurentilor in statie. Am trecut linia de sosire in 6h12m11s, intr-o poienita situata pe valea Cernei, in aplauzele organizatorilor si ale prietenilor.

Mi-am sarutat sotia si l-am felicitat pe Bogdan Jurca, care terminase semimaratonul, asa cum s-a obisnuit, cu jumatate de ora inaintea tatalui sau. Am ramas apoi in zona de sosire pentru a felicita si a le face poze celor care soseau. Recomand Hercules Maraton tuturor celor care iubesc alergarea montana dar si celor care vor sa inceapa curse de acest gen. Un traseu cu peisaje desprinse din poveste, o organizare excelenta si oameni foarte faini.

Multumesc si de aceasta data partenerilor mei fara de care aventurile mele sportive de anul acesta n-ar fi fost posibile: Isostar, CompresSport, Asics si Bery Fitness&Spa.
Urmeaza “cea mai lunga zi din an” ca sa il citez pe Istvan Szokolszky, organizatorul Ironman Oradea. Asadar, pe 21 iunie sa-mi tineti pumnii: 1,9km inot – 90km bicicleta – 21km alergare!