Andrei Gligor si Bery Fitness & Spa - 2014, un ultramaraton de fapte bune
Articol publicat in data de 17.12.2014
Inca doua saptamani ne despart de trecerea intr-un nou an. Este vremea concluziilor, ce-a fost bine si ce-a fost mai putin bine in anul ce s-a scurs, cat din ce ne-am propus la inceputul lui am reusit sa facem si cu ce ganduri trecem in anul urmator.
2014 mi-a adus bucuria de a vedea proiecte dragi, in care am pus multa energie si suflet, finalizate dar si indrazneala de a iesi din nou din zona de confort si a-mi testa limitele fizice si mentale. A fost un an competitional plin de curse frumoase si cand ma uit acum inapoi nu pot decat sa ma bucur de deciziile pe care le luam la inceputul anului, atunci cand concursurile se inghesuiau in calendarul personal mai ceva ca elevii pe poarta scolii, la sfarsitul orelor de curs
Nu pot sa nu remarc abundenta din ultima vreme a evenimentelor sportive si faptul ca au fost perioade in acest an cand nu stiai unde sa te inscrii, fiind week-enduri si cu cate 4-5 competitii. Sportul de masa in Romania are clar o tendinta de crestere si asta nu poate decat sa ne bucure si sa ne dam seama ca din ce in ce mai multa lume imbratiseaza un stil de viata sanatos si isi da seama de rolul sportului in viata de zi cu zi.
Am fost si voi ramane in continuare un sportiv amartor, singurele rezultate dupa care “alerg” sunt cele care sa imi aduca satisfactia personala ca astazi sunt mai bun decat am fost ieri. Competitia mea este cu mine insumi si nu incerc sa ma raportez la rezultatele celorlalti decat in masura in care ele imi aduc motivatia necesara sa-mi depasesc din nou limitele. Nu vreau sa intru in detaliile curselor la care am participat anul acesta, ci voi face in schimb o trecere succinta in revista. Puteti citi articolele aferente dand click pe fiecare cursa in parte.
Desen: Marcela Alexandrescu
1. Forest Run Grand Prix (etapa2), 10km – 44m:59s
2. Semimaraton Gerar – am alergat pentru Inima Copiilor si am facut echipa cu Andrei Rosu si Bogdan Iacob. 1h:43m:55s (loc7)
3. Sahara Marathon (Algeria) – incununarea celor 3600km alergati in proiectul “Andrei Gligor pana in Sahara” pentru Inima Copiilor. 3h55m:04s, locul 17 la general. Povestea intregii curse (partea 1 si partea 2)
4. Maratona di Roma – 3h:27m:28s, un personal best pe atunci, timp care urma sa fie batut cu aproape 7 minute in septembrie la maratonul de la Berlin
5. Crosul Padurii – unde am fost antrenorul echipei Stejar si am alergat si sustinut programul de impaduriri al Asociatiei ViitorPlus, “Padurea Copiilor”
6. Brasov Maraton – incepeam sezonul maratoanelor montane pregatitoare pentru “Bestia din Carpati”, Marathon 7500 (90km cu diferenta de nivel 7500m)
7. Wings for Life – desi a fost la numai 2 saptamani dupa Brasov Maraton, n-am putut sta deoparte si am alergat 29 km pentru cei care sunt imobilizati in scaune rulante, dar care in fiecare zi ne dau adevarate lectii de viata.
8. Eco Marathon – 42km si 2400m diferenta de nivel pozitiva parcursi in 5h53m printr-un peisaj de poveste (chiar daca a fost frig si a plouat toata cursa)
9. Semimaratonul International Bucuresti – la numai o saptamana dupa EcoMarathon, dadeam potecile muntilor pentru asfaltul Bucurestiului, stabilind un personal best pe distanta de semimaraton 1h:34m:04s, din care urma sa mai scad cateva secunde 5 luni mai tarziu.
Iunie, este perioada in care incep sa antrenez o echipa de oameni frumosi si ambitiosi, SAP Runners, scopul fiind terminarea primului lor maraton in luna octombrie.
10. Maraton Apuseni – 42km cu diferenta de nivel pozitiva 2300m in 6h:26m si un peisaj de-a dreptul naucitor. Aici, cu siguranta voi reveni!
11. Hercules Marathon – ultimul antrenament inainte de Marathon 7500. O alergare de vis prin muntii Cernei in zona Baile Herculane. 45km, 2400m diferenta de nivel si 6h:12m:11s
12. Half Ironman Oradea (1,9km inot – 90km ciclism – 21km alergare). La 6 luni de cand ma apucasem sa invat sa inot luam startul in ceea ce avea sa fie cel mai greu concurs al meu de pana atunci. Timp final (cu tot cu tranzitia inot-bicicleta / bicicleta – alergare), 6h:24m. Se prefigura inceputul unei relatii de lunga durata cu triatlonul
13. Marathon 7500 – un vis intrerupt de doua ori dar care se va concretiza cu siguranta
14. Road Grand Prix, etapa Bucuresti – cursa de ciclism gandita de Alex Ciocan pentru a promova ciclismul de sosea in Romania si la care am aflat ca mai am multe de invatat pe bicicleta
15. Triathlon Challenge Mamaia – proba olimpica (1500m inot – 40km ciclism – 10km alergare), competitie care a stat sub semnul “uite cipul nu e cipul”
16. Berlin Marathon – 42 de kilometri de civilizatie si respect pentru sportul de masa. Cursa terminata cu bucuria stabilirii unui nou personal best pe distanta de maraton: 3h:22m:08s
17. Maratonul International Bucuresti – inscris in proba de semimaraton, am avut bucuria sa-mi vad elevii din programul “Primul Maraton” cum isi depasesc limitele si termina cu zambetul pe buze cei 42km.
18. Sky Run – alergare pe verticala in cea mai inalta cladire de birouri din Bucuresti, toate fondurile obtinute din taxa de participare fiind donate catre Hospice Casa Sperantei. Personal, am reusit sa mai scad 28 de secunde fata de timpul de anul trecut, terminand de urcat cele 34 de etaje in 4m:21s
19. 1000km Balkan Charity Challenge – o nebunie de cursa constand in parcurgerea distantei Bucuresti – Sofia cu bicicleta in 4 zile (640km) si intoarcerea in Bucuresti in alergare 420km – 7 zile). O adevarata provocare atat fizica cat si mentala pe care am reusit s-o duc la capat avand in minte motivatia inscrierii la aceasta cursa si anume cauza pentru care am pedalat si alergat, Padurea Copiilor. Intreaga poveste a cursei o puteti citi intr-un e-book disponibil in romana si engleza.
Puteti, sprijini in schimb, cu o donatie, proiectul Padurea Copiilor al Asociatiei ViitorPlus, ce isi doreste impadurirea sudului Romaniei si oprirea desertificarii in zonele afectateDONEAZA ACUM
Cu 50km inotati, 3700 pedalati si 2600 alergati, inchei un an competitional care a avut de toate: maratoane de sosea, maratoane montane, curse de triatlon, ultramaratoane, curse tehnice sau mai putin tehnice, curse scurte si de intensitate, “nebunii” de ultra anduranta (1000km Balkan Charity Challenge). O multitudine de trairi si emotii imi revin in minte cand ma gandesc la drumul parcurs anul acesta. Pentru ca intr-adevar, in ceea ce ma priveste, nu conteaza atat de mult linia de finish, ci calatoria pana acolo. Iar calatoria de anul acesta a fost una extraordinara, in care am facut din nou cunostiinta cu mine insumi, am descoperit lucruri noi despre mine si despre ceea ce credeam ca sunt sau nu sunt in stare sa fac, am intalnit oameni senzationali care au crezut in mine si m-au sustinut in toate proiectele mele.
Vreau sa ii multumesc in primul rand sotiei si familiei mele pentru intelegerea de care dau dovada la inceputul fiecarui an cand “afisez” deasupra biroului calendarul curselor de anul urmator si rabdarea cu care ma sustin in fiecare proiect personal sau caritabil.
As vrea apoi sa le multumesc si partenerilor mei de anul acesta, fara ajutorul carora cu siguranta mi-ar fi fost mult mai greu.
pentru portia de energie din timpul antrenamentelor si curselor
pentru incaltaminte
pentru echipamentul de compresie si cursele terminate
cu zambetul pe buze si fara crampe musculare
pentru sedintele de kinetoterapie si fitness precum si antrenamentele de inot. Multumesc Gerda Dumitru pentru ca invatand sa inot am ajuns sa iubesc triatlonul. Multumesc Razvan Rosulescu, datorita caruia am alergat primul meu maraton in 2011 la Atena si care ma “repara” dupa fiecare accidentare.
pentru sfaturile nutritionale si monitorizarea de-a lungul anului competitional 2014.
Si nu in ultimul rand va multumesc voua, cei are imi cititi blogul si care donati pentru cauzele caritabile pe care le sustin. Cu ajutorul vostru am reusit impreuna cu Inima Copiilor sa strangem suma de 25.000 euro si sa cumparam anul acesta scanerul retinian RetCam pentru spitalul Marie Curie (mai multe detalii veti auzi in curand de la noi).
Tot prin sustinerea voastra am strans aproape 600 euro pentru ViitorPlus si programul de impaduriri “Padurea Copiilor” si nu ma voi opri aici. Anul viitor imi voi dedica cursele Padurii Copiilor! Pentru a trage un semnal de alarma asupra desertificarii sudului Romaniei si nu in ultimul rand deoarece cred cu tarie ca de actiunile noastre prezente depinde viitorul copiilor nostri.
Stiu ca sunteti curiosi ce “nebunii” mai nascocesc pentru la anul. Insa o sa mai pastrez putin suspansul si va voi dezvalui intr-o postare ulterioara.
Pana atunci, nu pot decat sa ma inclin cu respect in fata voastra, a celor care credeti in mine si sa va multumesc din suflet pentru tot!
